Tristete si melancolie

Am gasit alaltaieri un pui de gugustiuc, probabil cazut din vre-un cuib, nu putea inca sa zboare si am hotarat sa il iau acasa, odata ajuns acasa am hotarat sa il hranesc, am aflat astfel ca nici nu manca singur inca, asa ca l-am indopat cu grau si paine inmuiata in apa, atat cat am reusit, l-am cazat intr-o cutie de pantofi (fara capac), a doua zi dimineata l-am gasit tot in cutie, cumintel si curios de ce se intampla in jur, pe la pranz am sunat de la munca sa intreb daca a mancat ceva, asa am aflat ca a dat capul intr-o parte si bate dezordonat din aripi, cand am ajuns acasa era mort de mult. M-am simtit vinovat, poate daca nu il luam acasa reusea sa supravietuiasca, sau poate nu, dar cel putin nu aveam eu nici un cuvant de spus in privinta asta ... un zbor frant, un suflet cu adevarat nevinovat care nu ne va trezi niciodata in diminetile de vara cu cantecul lui ...