Tocmai ce am intrat pe
http://sayadinna.blogspot.com/ (nu de alta ... dar am fost curios sa vad si eu cine se arata interesat de blogul meu :P) si am vazut un articol pe care ma vad nevoit sa il completez sau mai bine zis comentez ... "1 martie 2009" poza unui copil african foarte probabil sud-african, cu o arma automata in mana plus doua magazii de cartuse, si comentariul aferent pe marginea pozei. Acum este randul meu sa va povestesc cum stau lucrurile de fapt, in vara lui 2007 eram plecat in italia in interes de servici ... am stat cam 3 saptamani si dupa primele cateva zile ma plictisisem ingrozitor tinand cont de faptul ca italiana mea era inca la stadiul de "gimnast", in acest moment al existentei mele l-am intalnit pe Chris ... un sud-african, singurul motiv pentru care am intrat in vorba cu el a fost faptul ca era singurul care vorbea engleza din restaurantul unde mancam amandoi. Un sud-african blond cu ochi albastri, destul de plinut, ai fi jurat ca e american. Am baut impreuna, pana am ajuns pe 3 carari in hotel, mi-a aratat poze cu nevasta, copii, casa, masina si alte rubedenii ale lui, dar m-am abatut de la subiect, printre alte discutii mi-a povestit ca armata la ei e obligatorie, si ca va face tot posibilul ca fiul lui sa scape de armata. cand l-am intrebat "de ce?" a inceput sa imi povesteasca "patanii" din timpul armatei, cum un coleg de-al lui a ramas fara jumatate de cap la 30 de centimetri distanta de el, cum s-au batut cu pietre si multe altele, dar povestioara care m-a marcat si pe care nu o voi uita niciodata, suna cam asa: "Am fost trimisi intr-un sat de combatanti, intr-o misiune de rutina, la intrarea in sat nu am vazut nimic care sa ne atraga atentia asa ca am inaintat, pana in momentul in care a aparut un copil in jur de 4-5 ani impreuna cu taica-sau, care i-a dat o grenada, i-a zis sa o tina strans in mana si sa vina spre noi, moment in care i-a scos si cuiul ... ", eu stiu si continuarea povestirii, dar nu consider ca este relevanta, am vrut sa explic numai faptul ca dumnezeu sau diavolul nu au nici o legatura in toata tragedia asta, singurii care au un cuvant de spus sunt oamenii, si modul in care acestia fac uz de dreptul la liberul arbitru.