Primul fulg de anul asta (care s-a jucat cu mine)

Prima zi in care a nins, a ninsoare frumoasa, ca in povesti, cu singura diferenta ca nu a fost noaptea, oricum, a fost neasteptata si placuta, pacat ca s-a intamplat in bucuresti, orasul meu, care ma scoate din minti, dar ma si iubeste, orasul unde se intampla totul si nu se intampla nimic, orasul care mi-a transformat visul de iarna intr-o aglomeratie interminabila si o mocirla de nedescris. Ajung acasa, vad un film, ma hotarasc sa fac un dus, ca sa ma spal de toata aglomeratia din timpul zilei si sa imi limpezesc ideile, dar inainte de asta fumez o tigare, deschid geamul, aglomeratia a fost inghitita de noapte si o pala de vant imi viscoleste zapada pe fata, ma invioreaza, vad ceva ce nu am mai vazut de mult, o noapte luminoasa ca un apus de toamna cu zapada asezata si linistita, raman blocat in fata geamului ma trece un fior de placere si vad minunea acestei ierni, un fulg de zapada viscolit se joaca cu mine, coboara, se ridica, face doua tumbe si dispare ca si cand nu ar fi existat. Visul meu, un vis frumos al unei nopti de iarna.